Poezii pe care mi-ar fi plăcut să le fi scris … (2)

img_0527

Carlos Drummond de Andrade

Absența

Multa vreme am crezut că absența e lipsă.
Și regretam, neștiutor, lipsa.
Azi nu o mai regret.
Nu e lipsă în absență.
Absența e o existență în mine.
Și o simt albă, lipita de mine, cuibărită în brațele mele,
Încât râd și dansez, inventez vesele exclamații,
pentru că absența, această absență asimilată,
nimeni poate să mi-o ia.

Ausência

Por muito tempo achei que a ausência é falta.
E lastimava, ignorante, a falta.
Hoje não a lastimo.
Não há falta na ausência.
A ausência é um estar em mim.
E sinto-a, branca, tão pegada, aconchegada nos meus braços,
que rio e danço e invento exclamações alegres,
porque a ausência, essa ausência assimilada,
ninguém a rouba mais de mim.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Poezii pe care mi-ar fi plăcut să le fi scris … (1)

Reiau niște traduceri publicate inițial pe FB, pentru ca aici e locul lor, de fapt …

img_0526

Vinicius de Moraes

ABSENTA

Prietenă, nesfârșit de prietenă
Undeva inima ta bate pentru mine
Undeva ochii tăi se închid la ideea ochilor mei.
Undeva mâinile tale se incleștează, sânii tăi
Se umplu de lapte, leșini și mergi
Parcă oarbă în întâmpinarea mea …
Prietenă, ultima dulceață
Liniștea mi-a netezit pielea
Și părul. Doar pântecul meu
Te așteaptă, plin de rădăcini și de umbre.
Vino, prietenă
Goliciunea mea e absolută
Ochii mei sunt oglinzile dorinței tale
Pieptul meu e masă de tortură
Vino. Mușchii mei sunt dulci pentru dinții tăi
Mi-e aspră barba. Vino să te scufunzi în mine
Ca în mare. Vino să înoți în mine ca în mare
Vino să te îneci în mine, prietena mea
În mine ca în mare.

A AUSENTE

Amiga, infinitamente amiga
Em algum lugar teu coração bate por mim
Em algum lugar teus olhos se fecham à ideia dos meus.
Em algum lugar tuas mãos se crispam, teus seios
Se enchem de leite, tu desfaleces e caminhas
Como que cega ao meu encontro…
Amiga, última doçura
A tranquilidade suavizou a minha pele
E os meus cabelos. Só meu ventre
Te espera, cheio de raízes e de sombras.
Vem, amiga
Minha nudez é absoluta
Meus olhos são espelhos para o teu desejo
E meu peito é tábua de suplícios
Vem. Meus músculos estão doces para os teus dentes
E áspera é minha barba. Vem mergulhar em mim
Como no mar, vem nadar em mim como no mar
Vem te afogar em mim, amiga minha
Em mim como no mar.

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Afinități (?)

img_0520Există conexiuni între popoare care, deși întâmplătoare, capătă semnificație.

Aproape toți românii cu relații cu Brazilia știu, de exemplu, ca România are o legătură cu simbolul iconic cel mai cunoscut al Braziliei (de fapt al orașului Rio de Janeiro): Cristo Redemptor.

Vezi statuia lui Isus și zici imediat Brazilia sau Rio de Janeiro.

img_0503

Ce e important pentru noi e că un sculptor român a fost cel care a modelat capul lui Isus. Gheorghe Leonida.

Sigur că e o întâmplare că proiectantul (polonez) i-a solicitat asta sculptorului român.

Dar e o întâmplare care ne face plăcere să credem că … nu ar fi întâmplătoare.

Pentru cei care nu știau:

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Christ_the_Redeemer_(statue).

Dar, cum spuneam, nu există aici intenție.

Acum câteva zile, însă, am descoperit o altă legătură româno-braziliană. Tot în domeniul culturii. Și care nu mai pare a fi deloc întâmplătoare. Nu e descoperirea mea, de fapt, ci a Rodicăi Rusu. Plimbându-se prin Brasília, a trecut, evident, să vadă un alt icon al Braziliei: Catedrala.
cb

Mai toți o știm. O siluetă nonconformistă, o structură arhitecturală specifică pentru tot ce a făcut Niemeyer la Brasília, care se dorea a fi viitorul arhitecturii.

Chiar dacă unii au îndoieli, este evident influența lui Niemeyer rămâne extrem de importantă, deși nu toate profețiile i s-au împlinit.

Oricum, toată lumea știe această catedrală.

Si logo-ul acestui blog este cu interiorul Catedralei de la Brasília.

img_0475

Dar iată că nu m-am uitat niciodată cu suficientă atenție la … fundalul pozei făcute de mine în 2012.

Observați? Probabil ar trebui. Eu nu am observat. Am răscolit Internetul (un fel de a spune, de fapt am dat o căutare).

Nu am descoperit să fi observat cineva asta până acum.

Priviți vitraliile. Observați? Dacă nu, vă dau niște detalii:

Din interior …

vext

Și din exterior …

vint

Ajunge? Ați observat. Să zicem că nu, deși cred că da.

Mai pun o imagine …

col

Și încă una …

col-frag

Întrebare: Crede cineva că Niemeyer a creat independent, din capul lui, să zic așa, această structură a vitraliilor? Sau poate că nu știa despre Brâncuși, nu-i cunoștea opera?

Eu nu cred. Ce simbol mai potrivit de incorporat într-o catedrală decât Coloana Infinitului?

Eu cred că aceasta chiar este o dovadă a unei afinități spirituale.

Măcar între marele arhitect brazilian care ”se lasă influențat” și preia motivul artistic al marele sculptor român.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Trei întâmplări. Fără morală …

img_0502

Dragii mei, o să vă povestesc trei întâmplări. Ale mele. Experiențe personale, deci, în doar două luni de când am ajuns aici. Fără comentarii, din partea mea.
1.
Am probleme cu routerul wifi. Am un încărcător/alimentator, dar nu se potrivește mufa. Plec să cumpăr. E destul de comod. Orașul este împărțit în „quadras”, de locuințe unele, comerciale altele. Exista deci și „cartiere” cu magazine de produse electronice.
Greu de găsit ce caut eu. Se pare ca mufa are o dimensiune mai puțin comună. În sfârșit găsesc un cablu. Mă pregătesc să plătesc, dar vânzătorul pare ușor încurcat.
– Costă 50 de reali. E cam scump, zice. Mufa e pentru încărcător de laptop. E mai bine sa va duceți la magazinul Cutare (îmi dă adresa), unde găsiți încărcătorul complet, cu cablu cu tot, la 40 de reali.
Mă duc și găsesc.
2.
Bazarul diplomatic. Aici, la Brasília, e altfel decât la Lisabona sau Madrid. E un eveniment local … de masă. Până la urma se pare că au fost cam 30.000 vizitatori. Și cumpărători, evident, măcar de bilete de intrare. Efort uriaș de organizare. E nevoie de voluntari locali. Se înscriu peste 400 numai la vânzare bilete. Tineri. Elevi sau studenți. Stau câte doua ore. Primesc o cutie de carton cu bilete, returnează biletele rămase și aduc banii încasați.
Ligia participă la primirea biletelor și banilor, din partea Grupului Partenerilor Șefilor de Misiuni (diplomatice, evident). Vine o fată, la cam 18 ani. Predă cutia cu restul de bilete și banii încasați. Numărătoare. E o diferență. În cutie e cu un real (cam 1 RON) în plus.
– Știți, zice tânara, mi-a dat cineva 6 reali, în trei hârtii de câte doi reali, și a plecat imediat. Nu am apucat să îi dau restul.
În felul acesta, la suma ce se va dona pentru acțiuni de binefacere se adaugă un real.
3.
Marele Bal anual la Amabasada Poloniei. Lume multă. Fatalmente te poți aștepta la mici disfuncționalități. Nu se petrec.
În afara dansului, un punct de atracție e tombola. Excursii (Barbados, parcă) și bijuterii. N-am câștigat, evident.
Se trag la sorți numerele. Pentru bijuterii. Să zicem ca ar fi numărul 221.
Lumea nerăbdătoare să vadă cine e câștigătorul. Prin mulțime se apropie o doamnă. Chiar doamnă, nu e vorba doar de o politicoasă formulă de adresare. Felicitată pentru norocul ei, zice:
– Nu, nu. Nu am câștigat. Eu am alt număr. Biletul 221 l-am găsit pe jos, nu e al meu.
Se trage alt număr la sorți.

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

Argument și îndemn

img_0478Sigur că te informezi atunci când mergi undeva. Chiar și atunci când pleci doar în vacanță.
Tot atât de sigur e, din experiența mea, cel puțin, că nu afli mare lucru.
Afli doar mari lucruri. Monumente, bulevarde, muzee, restaurante, hoteluri …
Uneori, foarte rar, ți se spune și la ce să te aștepți de la localnici. De cele mai multe ori, însă, doar idei generale, în mare parte valabile pentru cam orice loc de pe lumea asta.
Și cu cât locul e mai îndepărtat, lucrurile pe care le afli sunt tot mai vagi, mai generale …
D-apoi dacă mergi undeva pentru mai mulți ani, cel puțin în principiu …
Informațiile astea sunt și mai puțin utile. Construiesc o imagine stereotipizată, care se dovedește, uneori imediat, falsă, care ar putea să te trimită pe căi greșite, dacă ai dorința sinceră de a cunoaște.
Pe de altă parte e de înțeles. Orice imagine despre un loc, oricare ar fi acesta, este fatalmente personală, determinată de experiențe personale, unice, până la urmă.
Deci nu vreau să dau imaginea „adevărată” a Braziliei. Cu atât mai puțin o imagine completă, chiar și numai datorită dimensiunilor, dar și alcătuirii continentale a Braziliei.
O să încerc numai să transcriu impresii. Punctuale. Imediate și nemediate. Fără pretenții.
Experiențe, imagini, lecturi, așa cum se vor întâmpla.
Fără un plan anume și fără a avea în minte un ritm anume.

Publicat în Fără categorie | 9 comentarii